Antrenor
Descrii o situație din cabinet. Primești cum să o spui, în cuvintele tale, și o întrebare care te duce mai departe.
Pentru medici stomatologi tineri
Partea grea nu e tratamentul. E discuția.
Cum explici un plan. Cum răspunzi la „e prea scump”. Cum vorbești cu un om speriat. Exersezi aici, nu pe pacient.
Pe telefon, în browser și pe desktop. Română și engleză.
Medic
Pacientul spune că tratamentul e prea scump. Ce îi răspund?
Tree
Nu te grăbi să justifici prețul și nici să oferi reducere. Află întâi ce înseamnă „prea scump” pentru el: nu își permite acum, sau nu vede încă valoarea.
Poți spune: „Înțeleg. Când spuneți că e prea scump, vă referiți la faptul că suma depășește bugetul de acum, sau că nu e clar ce anume o justifică?”
Dacă e buget, nu-l presa. Dacă nu vede valoarea, întoarce-te la ce i-ai arătat. Ce ți-a răspuns când l-ai întrebat ce înseamnă, pentru el, „prea scump”?
Îți dă cuvinte, nu un verdict. Și se oprește pe o întrebare, fiindcă discuția o porți tu.
- 12
- cazuri de urgență
- 12
- tipologii de pacient
- 5
- axe în fiecare raport
- 2
- limbi, complet
Exersezi înainte, nu pe pacient.
Trei module. Toate răspund în timp real și țin minte ce ai discutat.
Antrenament de urgență
Douăsprezece cazuri acute, scrise de noi. Scrii ce faci, situația se schimbă, la final primești un raport.
Simulare cu pacientul
Douăsprezece tipologii, jucate în rol. Anxiosul, zgârcitul, neîncrezătorul. Nu se termină de două ori la fel.
La final afli unde s-a hotărât cazul.
Nu o notă. Cinci axe, momentele care au contat și cuvintele tale, citate.
Raportul cazului
Ai ajuns unde trebuia, dar prin ocol — iar ocolul a costat timp.
-
Recunoașterea urgenței parțial
Ai cerut semnele vitale, dar după ce ai început explicația.
-
Prioritizare bine
Ai oprit manopera înainte de orice altceva.
-
Siguranță bine
Nicio decizie care să fi pus pacientul în pericol.
-
Comunicare parțial
Ai spus ce faci, dar nu și cui — asistenta a așteptat instrucțiuni.
-
Escaladare lipsă
Nu ai cerut ajutor, deși cazul depășea ce puteai face singur.
„Maria, sună la 112 și spune-le că avem un pacient inconștient în cabinet.”
Aici s-a hotărât cazul. Până atunci, scena aștepta.
Cu cine exersezi
Douăsprezece feluri de om greu. Fiecare are o situație de pornire, nu un scenariu — deci nu se termină de două ori la fel.
AnxiosulA amânat opt luni. Îi e frică de ac, nu de durere.
ZgârcitulVrea doar plomba. Restul „mai poate aștepta”.
AgresivulA așteptat 40 de minute și intră vorbind tare.
Foarte informatulVine cu articole și nume de tehnici. Are o părere formată.
ScepticulNu îl doare, deci nu crede că e ceva de făcut.
NeîncrezătorulA fost la trei medici și a primit trei planuri diferite.
GrăbitulAre douăzeci de minute și se uită la ceas.
PerfecționistulVrea garanții pe culoare, formă și simetrie.
TăcutulRăspunde din monosilabe. Nu spune ce îl aduce de fapt.
Nemulțumitul de o lucrare de la alt medicVrea să audă de la tine că celălalt a greșit.
Cel care amânăA treia oară când acceptă planul. De două ori nu a mai revenit.
Cel cu durereNu a dormit de trei nopți. Nu reține nimic din ce îi explici.
Ce nu face
Limita e scrisă în prompturi, nu doar în sugestiile de pe ecran.
- Nu spune nimic despre pacientul tău. Fără diagnostic, fără indicație, fără evaluare.
- Simulatoarele folosesc cazuri inventate. Când aduci un caz real, refuză.
- Nu înlocuiește un protocol. Nu e dispozitiv medical și nu se folosește într-o situație în desfășurare.
- Dacă descrii semne grave, te oprește. E singurul lucru pe care îl spune despre clinică, și o spune din prima.
Deschide-l înainte de următoarea programare.
Contul se face în câteva secunde.